http://www.mtannoyances.com/?p=646
Asta ar fi tagline-ul . Explicatia. Si-asa ma chinuisem vreo cateva zile sa aflu etimologia…
Ura disparu, aparu mila. Pentru ca roata se’nvarte. Uneori, in mirabile moduri.
Improbabil sa fie adevarat, pare mai degraba a facatura. Una peste alta, toate se aliniaza cum trebuie. Satisfactia revansei e umbrita insa de mila. Sau.. compasiune? A mai ramas ceva in adanc, probabil; nu insa de ajuns sa merite efortul interventionist.
Asa da, tovarasi!
Am sarit vineri dimineatza pana la Braila, c’o dacie papuc; facusem drumul asta de doua ori, e prea plictisitor…dupa care, bacul, inspre Harsova; apoi, in jos, prin comune si sate flamande, cu bodegi din chirpici [baaaaaaaa! aduceti bere imbuteliata macar la stice de-alea inalte, nu la de-alea de ulei! - damn, mi-era frica sa nu m'apuce cacarea p'acolo]. Am scutit oarece drum, taind-o prin drumuri comunale, dar destul de practicabile. 3-4 m prin drum de piatra nu au ridicat nici o problema (dupa’setarile’ facute de George, bicicleta s-a comportat excelent; asta inainte de traseul pana la Vatra Dornei).
…Topalu; si apoi, Casabl… aaaaa…Capidava!
Ba, imi era dor de toti de-acolo; adevarat, a trebuit sa-mi calc pe coada, sa am acces; ban-ul pe Atlantykron s-a scos, banii nu i-am mai vazut… dar prietenii erau acolo, si imi era dor de ei!
Bere. 1.80 paharul de pishweizer, mi-a luat mult sa ma abtiguiesc; insa nu m-am dat inapoi! Cunoscuti, duamne, nu ii mai vazusem de 3 ani… imbratisari, etc [da, nu se schimbase nimic, same shit la organizare, etc]; mancare scumpa, si portii de doi lei. Dar eram acolo.
Ziua a doua, atelier de plaja, sub indrumarea Cristinei si a lui Adi, si bere. Apa racoroasa. Multe gagici frumoase, probabil usor de agatzat, insa nu e cazul. Sunt gazduit aici, n-am cortul meu, nu ma bag 
. Ulterior, alta bere, etc, etc. Foc de tabara. Mort de beat, dau bir cu fugitii (atat de repede, incat au presupus ca am primit bip de la gazda mea…)
A treia zi, atelierul de SF [da, ma, oldies but goldies] , si atelierul meu de ciclism – singurul participant, evident, eu – nu voia nimeni sa invetze cum se verifica franele si cum se umfla rotile. Mai era si Roxana, implinita, m-a respins. Sufar profund, pana la stratul de argila de pe malul opus. De-ajuns incat sa mai beau ceva, pe ici, pe colo. Din ambele, din belsug. OK, nu am fost obligat, dar macar puteau sa ascunda! 
). Cristina ma accepta asa cum sunt. Noroc ca nu aprinde nici o bricheta.
Luni dimineatza, drum catre Mangalia. Destul de dificil, plicticos – am preferat traseu “taiat”, pe drumuri comunale. Cine a zis ca Muntii Dobrogei sunt mici si tociti, il invit sa dam o fuga p’acolo!
Insa vremea se strica. Ceva imi spune [acum...am mers olecuta prin tot felul de locuri, pe diferite tipuri de vreme...parca totusi...] ca nu e in regula. A picurat de dimineata, vantul bate cam tare. Retragerea!
Pedalez, pana la Constanta, dupa care tren. Constat ca a fost o alegere fericita, pe drum vantul e inteteste de la nord, puternic. Slabe sanse s fi avut sa ajung in timp util. Apoi ploaie. Insa acasa e bine
In fond, pot sa ma si distrez…
Pana la Braila, salt – vad eu cu ce; dupa aia, Macin-Cerna-Peceneaga-Ostrov-Saraiu-Topalu-Cernavoda; am sa vizitez vechea insula, poate am sa raman vreo doua zile. Apoi, Constanta-Vama Veche…iar daca timpul imi permite, o vizita de-o zi in Bulgaria.