Dimineata frumoasa… prognoza spunea ca asa o sa fie toata ziua.
N-aveam chef de filme. De stat in casa, etc. Ca ma framantam aiurea; imi trebuia ceva actiune.
Bicicleta. Imi zic, poate asta va fi ultima sansa de a mai face un traseu; si-apoi, aveam de gand sa fac traseul Valea Milcovului, pana la Nereju, apoi sa trec prin Paltin, pana la Naruja, coborand pe Valea Putnei. Singur parca nu merge, insa – si-l sun pe Gabi; pe post de ora 10.30, apare cam dupa vreo 40 de minute, echipat. Imi atrage atentia ca nu e prea antrenat -OK, si asa eram cu oarece febra de la antrenamentul pt. picioare executat cu o zi in urma – vom merge mai lejer.
Spre Odobesti, mai intai – vant usor, din fata-dreapta, insa se potoleste dupa ce intram mai inspre munte. Pauza la o bodega nenorocita de pe-acolo, pentru alimentare cu apa [da, si bere!] – unde un nene ne demonstreaza ce stie el presta despre acordeon si “Ce-mi vine sa mor diseara”… Gabi se plange deja de oboseala…nu e a buna; propun sa remediem traseul, sa-l scurtam – respectiv, de la Reghiu sa trecem direct spre Naruja, pe un drum judetean marcat pe hartile existente.
Ma simt in forma. Picioarele pistoneaza zdravan, genunchii nu ma supara deloc, poate o usoara intindere la lombari - de ieri, insa nerelevanta; afara e racoare, nu e de transpirat - sa tot pedalezi!
Pauzele devin din ce in ce mai dese; pana la Andreiasu facem cam trei ore si jumatate, asta in conditiile in care sunt doar vreo 50km! Cat pe ce sa intru intr-o remorca a unui camion, uitandu-ma dupa o fatuca de coborase mai devreme din cabina 
…
Pe langa noi trece un alt ciclist, pe un un MTB – aveam sa-l intalnim la Focul Viu: George, avand experienta destul de indelungata, chiar pe trasee lungi, si vazand destul din Vrancea, alege sa se intoarca alaturi de noi la Focsani. Bineinteles, renuntam la ideea de a continua pana la Nereju; sunt 45 Km in plus, iar ora e inaintata.
Coboram inapoi 5 Km, si facem stanga de la Reghiu, inspre Naruja. BAD IDEA!
Nu exista nici un drum judetean. Nici macar unul comunal! Este doar un fel de drum forestier, lung de aprox. 8 Km, direct prin albia paraului Reghiu. Miraculos, bicicleta mea rezista, chiar daca nu a fost facuta pentru offroad de genul “8 Km prin bolovani si apa”. Reusesc chiar sa nu iau vreo tranta in mal, ceea ce nu se poate spune si de bicicleta – parcata fiind regulamentar, saraca, n-a rezistat impulsului dat de cea a lui Gabi, culcandu-se usurel p’o parte, in garla!
Zona e o nebunie! Liniste, aer curat, apa e cristal. Din pacate, se insereaza – temperatura scade vertiginos. In jurul orei 18 ajungem la Naruja – ne trebuise mai mult de o ora sa parcurgem drumul forestier! La Valea Sarii putem observa cu neplacere ca frigul e marcat destul de clar de aburii din respiratie… E cazul sa grabim inspre casa, cu toate ca ne dam seama ca vom ajunge pe intuneric.
Care intuneric cade pe la Vidra. Macar trecusem de ce era mai greu – pante de 500-700 metri, serpentine, etc. Luam un ultim R&R la KM25, si pornim catre casa, prin bezna.
Beneficiem de luna destul de puternica, reusind sa avem vizibilitate suficienta pentru a nimeri drumul, dar insuficienta pentru a nu nimeri gropile plasate strategic in asfalt . Avem o mare bafta de drumul proaspat refacut, intre Bolotesti si Focsani, ce ne permite o accelerare a ritmului – chiar in conditiile in care nicunul dintre noi nu detine semnalizare regulamentara.
Ajungem in Focsani pe la 22 si ceva… Fotografiile de la Gabi aveam sa le iau a doua zi, dupa ce el a reusit sa se dezmorteasca [declinase politicos o invitatie de a repeta isprava, pana la Dalhauti, venita de la George].
In alta ordine de idei, cam astea au fost caracteristicile traseului: lungime totala, 115.9Km; viteza medie, 15,7Km/h; timp total de rulare, aprox. 7 ore si jumatate [tocmai am constatat ca am resetat vitezometrul, asa ca scriu din amintiri]… Partea de offroad mi-a cam solicitat peste masura genunchii si coatele, dar nimic atat de rau incat sa nu se remedieze pana a doua zi. A, si sa nu uit – oboseala totala nu a fost atat de mare, incat sa nu-mi permita o iesire de bere, pana pe la cinci dimineata – cu un alt prieten, ne-ciclist, dar insetat – pe traseu accidentat: Dogan-Uniq-Harlem-Dario-Majestic… )
[...] ca doar se ajunge cu masina”. Mai mult de-atat, aveam de gand sa refac drumul pe care il parcursesem in august 2007 – drum care s-a terminat brusc, din motive de timp lipsa. cei care le mai stiu cu gugle, anume maps, [...]