In principiu, era vorba doar de un mizilic de 165km – asta daca socoteam si Focsani-Bolotesti, planuind sa fi “sarit” peste bucata asta si economisind astfel 25 km la dus, ramanand tot acolo peste noapte (bunici) – altfel distanta permitandu-mi sa parcurg traseul destul de lejer.
N-a fost sa fie asa. am plecat la 10.30 de-acasa, dar am ocolit pe la spital, pentru inevitabilul shot cu ATPA + antirabic, necesar in urma aventurilor de c’o seara inainte; evident, sfaturile medicului excludeau alcoolul (bine, fara bere…pot rezista), cafeaua (da? si oxidyne-ul nici n-are cofeina!) si statul in soare (no shit!).
Drumul pana la Bolotesti l-am facut in mod normal, adica pedaland… nicidecum vorba de salt cu vreo masina. Ajung acolo pe la 12, iar masa sumara de-am servit-o a adus un aport bunisor de calorii. Ulterior aveam sa vad ca insuficiente.
Plec inspre Vidra. Un bastinas ma indeamna catre drumul inspre Vizantea, uitandu-se la mine cu mila. Dupa 20 km de mers prin bolovani si praf, mi-am dat seama de ce. Vizantea…nu are drum judetean. E doar o ulita ceva mai lunga. Dar au drumuri comunale asfaltate-brici – nu ca asta m-ar fi ajutat cu ceva.
Bicicleta se comporta binisor. Franele, reglate la fix c’o zi inainte, tin de minune. Nu pot zice acelasi lucru despre roata din spate, care e descentrata cam tare. Dupa mersul prin Vizantea, oricum nu mai smteam vreo neregula.
Campuri. Apa curata, de fantana. Oameni binevoitori, o bastinasa mi-aduce o cana, sa pot bea ca oamenii de la fantana, nu din sticla cufundata in galeata. Drum excelent, fara gropi sau denivelari, o adevarata binecuvantare pentru curul si spatele meu, zdruncinate peste poate de cele doua ore din comuna precedenta.
Soveja. E deja ora 17, mi-e foame, dar nu gasesc nici un restaurant deschis. Sunt in intarziere cu cel putin doua ore, e sigur ca ma apuca noaptea pe drum. Nu-mi convine, dar am prevazut oricum posibilitatea asta, si am echipamentul necesar la mine.
Ma inscriu catre Lepsa, trebuie sa trec Coasa – pasul pe care il stiam destul de lejer. Incarc cu apa de la o vila (am baut mai bine de 6 litri de apa pe tot traseul, sa nu mai socotesc si berea – vreo 4), oamenii evident casca ochii cat cepele si ma intreaba daca-s sigur ca vreau sa fac asta. Sunt sigur, de ce as fi venit pana aici?
Coasa. Bestial! 7 km de urcat, jdamii de serpentine. Reusesc doar un km de pedalat, restul ii execut in maniera stramoseasca, mergand pe langa bicicleta. I-am injurat aluia de-a proiectat drumul toate neamurile, pana la a 7-a spita, dupa care am trecut la constructori, dupa care la aia de-ar fi trebuit sa-l tina in stare de functionare. Intr-un final, ajung pe culme, si presupun (gresit) ca mai recuperez din timp coborand; de unde atata? Drumul este distrus, am mare noroc de frane.
Lepsa. Multa taranime, majoritatea BR si GL. Manele, copii galagiosi, focuri, urlete, etc. Caut (din nou) un loc unde sa mananc, dar nu e nimic disponibil. Daca e restaurant, e inchiriat pentru nunti. Asadar… mai departe.
Energia mi-e la limita. E deja ora 20, mai am doar o ora de lumina. Trag tare sa ajung la Tulnici, presupun ca o sa gasesc acolo ceva deschis.
Intr-adevar, e un micro-market deschis. Mananc precum boschetarii, dar nu-mi pasa, fiecare aport de proteina e instant aproape asimilat de organism. Arzatoarele alea isi fac intr-adevar treaba.
Barsesti. Apoi Valea Sarii. Fiecare urcus e mai greu ca ala dinainte. Majoritatea le fac pe jos, pastrez energia pentru pedalat pe drum drept.
Noaptea prin padure. Echipamentul de noapte e montat, frigul m-a determinat sa imbrac si treningul. Insa nu ma incanta ideea de a merge la nesfarsit pe-acolo, accidente se pot intampla. Am doua posibilitati – una, sa sun dupa transport (fara rezultate, omul doarme si nu e cazul sa insist) sau sa incerc la ocazie. Insa nu va opri nici o masina, de ce ar face-o? Asa ca -oricum, nu foarte convins ca vreau ajutor – ma tarai usurel-usurel pana la Vidra. Pana la urma, am urcat la venire o gramada, pe undeva trebuia sa se compenseze – ceea ce se si intampla, avand cam 80% coboras.
La Vidra, vazand ca mai am doar 15km (pana la Bolotesti) si vlaga 0, recurg la un RedBull. Il tineam pentru ultima instanta si se pare ca acum era cel mai bun moment.
Si…isi face efectul. Brusc, am energie cat sa pedalez cu 25-30km/ora, in loc de 10-15. Ajung si-n fata casei bunicilor, dar…e 23 si ceva. De ce m-as opri? Am energie inca destula. Asadar…catre casa!
Preventiv, alimentez cu inca un RedBull, la o benzinarie. Chestie care ma face s’o tin in 30km/ora. Bucures ca am luna plina, imi zic c’o sa fie usor fara lumini (lanterna ramasese cam fara baterii). Ghinionul ma paste in continuare, pentru ca tocmai e eclipsa!
Nu conteaza. La ora 24 intru in oras. Si pentru ca ramasese destula energie (aveam ceva sange in sistemul meu cofeinic), am tras la Club Life, la o meritata bere rece.
Noaptea era inca la inceput. Pentru ca primesc un telefon, care ma pune pe ganduri: oare mai am energie si pentru altele?
Per total, datele sunt urmatoarele: 165Km +/- 5, 10 ore de pedalat, 2 ore de mers pe jos, o ora de pauza. Ceva poze sunt aici.