…and the road becomes my bride…

 Dimineata n-aduce mahmureala care era de asteptat – doar ca n-am idee unde naiba ar putea fi aparatul foto…

Huh! L-am gasit. Se pare ca aseara am mers pe pilot automat – l-am lasat afara, langa bocanci, nicidecum sa-l uit pe undeva; sunt multe pe care nu mi le amintesc clar, pe loc; doar vreo cateva (as in “4″) cafele imi limpezesc amintirile. Suntem tratati regeste de mama lui Fokas, care ne hraneste zdravan – totusi, NU pot manca atat, da?

Executia unui program de hidratare la Club Piranha readuce cheful de viata; ba chiar sunt carat (a se nota: impotriva vointei mele!) in Mall-ul local, mult prea cald pentru bocancii mei. Macar aflam de existenta unui Depozit de Bere. Daca pana acum berariile erau ca niste catedrale… pai asta era ca dormitorul Papei! Luam la pachet cateva sticle, dar e greu de ales, dintre 30 de feluri… Mi-a placut ca tipul care vindea stia – dar stia! – totul despre berile respective. Asta da afacere!

Fokas ne duce la D.A.F Junior, in Giroc (unde de altfel si locuieste). Aici iau contact cu crunta realitate a a faptului ca sunt mic. Da’ mic!

Sau poate portiile sunt imense; judecasi tu: doua ciolane zdravene de porc, coapte cum trebuie, plus un morman de fasole cu bob mare si-o salata de ceapa cu otet. Portia. O dau in doua cu George, dar nici asta n-ajuta. Iar pretul e te miri ce. Nu izbandim sa terminam – si ne retragem usurel prin restaurant catre sala de jocuri alaturata; mese de poker, de rummy, bowling – cel putin asta din urma ne ajuta sa mai scapam din preaplin. Deh, lacomia…

O ultima iesire la un pub cu specific irlandez (n-am link pentru asta), dupa ce in alte baruri nu gasim loc (recte Bierhaus); preturi zdravene, dar merita efortul financiar... ca tot e ultima seara. Seara care se termina destul de repede, cu toate ca era mare chef. Doar ca maine ne asteapta 9-10 ore de mers…

13.30. Cabana Balea. La cativa km de varful muntelui. Daca strig mai tare “Dumnezeule”, e posibil sa fiu auzit…

Am dormit ca niste prunci. Cazarea foarte confortabila, caldura, si-un pat moale – nu mai aveam nimic nevoie. Oamenii astia stiu sa primeasca oaspeti.

A plouat mai toata noaptea; speram sa nu fie ceata, dar webcamul de la Balea arata soarele batand in zapada. Multa zapada – a nins acolo zdravan.  O luam din loc inspre telecabina; trecem prin nori si valea se deschide larg – e senin cristal!

Doar ca vreo ora si jumatate asteptam la telecabina – suntem oricum nevoiti sa urcam abia in a treia; aflam ca o persoana n-a izbandit aseara, cazand peste o creasta. Politia si Salvamontul sunt acolo – probabil incercand sa adune toate bucatile… Muntele te omoara rapid, daca nu esti atent fie si-o clipa.

Peisaj extraordinar – ce-oi fi asteptat pana acum sa-l vad? Imi pare rau ca nu sunt cu oameni de munte aici – traseul pana la cabana de la lac are vreo 8km, urmand Transfagarasanul. Zapada are sus vreo 30 cm, o nimica toata…dar probabil ca e singura zapada de-o voi vedea anul asta.
Ciorba de burta are alt gust la 2000 de metri. Nu e foarte scumpa, tinand seama ca e varful muntelui. Iar berea (rece, evident) e mai buna.

Planuim sa mai venim aici peste vreo 2 saptamani; parca ar merge de o noapte de vin fiert, cu zapada multa’n jur. Si-ar mai fi si-un al doilea plan: in vara lui 2010…cu corturile si masina, prin Europa. ‘Oi mai vedea.

Plecam inspre Deva – Timisoara; avem rezervare la Timisoreana, sper sa gasim si oarece cazare… Exista insa o problema care ma va framanta in urmatoare zile. Am plecat echipat ca pentru munte – doar bocanci – si doar o pereche de ciorapi de schimb. Ori temperatura in masina e de peste douazeci de grade, nici cea exterioara nu e mult mai joasa; vreme de primavara afara… Sunt curios sa vad ce se va intampla cu situatia asta.

21.30. Restaurantul Timisoreana. Target acquired.

Cu halbe de-un kil inaintea noastra, halbe scoase special de catre chelnerita, la auzul stirii ca am venit tocmai din capatul celalalt al tarii sa bem aici, halbe din care nu mai are decat 6… halbe carora le acordam intreaga noastra cinstire, pana cand lumea se vede mult mai in roz. Comandam si-un platou cu de-ale gurii, poate nu asa de bun cum ma asteptam; dar asta nu e restaurant, in viziunea mea. Scopul incaperii asteia e clar – sa fie berarie (nici buda nu e chiar demna de lauda, dar cui ii pasa?).

Gazda noastra – Fokas sa-i zicem – ne indruma catre pleskavita, chestie cam grea pentru stomacul meu obisnuit cu mancarurile controlate… dar trebuie incercata, e delicioasa! Mergem apoi in Happy, dar berea Skol la metru nu mai are acelasi gust dupa cea nefiltrata. Multi nou-cunoscuti, baieti si fete de-o calitate maxima. Oamenii sunt mult diferiti aici. Femeile … sunt elegante, stilate. Cocalareala aproape ca e invizibila.

George pica – pe la doua; a condus toata ziua, a baut bere nefiltrata… nu e de mirare. Ii lasam pe colegii nostri de drum – Diana si Chitro – la Adi, cea de a doua noastra gazda, iar eu si George ne retragem la Fokas; execut o miscare rapida de dezechipare-aruncare a ciorapilor, demni de-a fi arme bio-chimice la ora asta. Desfatare-n apa calda! Somnul vine din voleu, cred ca l-am mai auzit pe George spunand ceva, dar am adormit in pauza dintre doua silabe…

ora 7.30. Se aude Maical Gecsan.Chiar asta imi trebuia acum, sa-mi sara somnul. Am verificat adineaori daca alde Ciprian doarme. Se pare ca da. O sa reverific dupa vreo juma de ora…

Planul initial – sa-i zicem “A” - asa cum il propusese George de ceva vreme (adica trei zile in urma) era sa mergem la Balea Lac, cu plecarea de vineri dimineata si intoarcerea duminica seara. Doua seri la cabana, cu zapada si soare – ceva ce, dupa prognoze – era putin probabil sa vedem in Focsani in iarna ce venea. Doar ca joi a fost vreme urata si-am amanat plecarea, presupunand ca vineri va fi la fel de incetosat. Adevarul e ca a fost incetosat – doar in ochii nostri, dupa o seara de cantari folk si beri nenumarate, la Times. Vremea a fost excelenta vineri, dammit!

Ceea ce nu se poate spune despre sambata; ceva mai odihniti, purcedem la drum. E ceata in toata Vrancea. o fi vina guvernantilor, ne tin astia-n ceata? Pana la marginea judetului – fix la borna de demarcatie – ceata e foarte densa. Nu mai revine decat pe langa Miercurea Ciuc.

Ora 15.50. Ciocolateria Bur, din Sibiu. Nu puteam trece pe-aici fara sa mananc un paharel de cicolata de-aia la fantana…

Drumul a decurs fara probleme, ceata dispare dincolo de Miercurea Ciuc, cam la vreo 40 km; facem matanii langa fabrica de bere Ciuc, cu speranta sa fie careva la vreun magazin de prezentare. La ora aia – 9 si ceva – nu e nimeni, insa. Privind turnurile imense de decantare/fermentare/etc, enunt supozitia ca drojdierii sunt probabil aia care curata drojdia dinauntru… ma gandesc ca mi-ar fi foarte greu sa ma inec intr-unul din alea, ar trebui sa ies de cel putin trei ori sa ma pis.

Facem o vizita sumara prin Sighisoara, urcand diverse scari acoperite, acceptand soarta ca toti suntem trecatori pe lume – macar insa vom avea o piatra de mormant faina – cum are, de ex. Karin Beer (nume predestinat…), alimentand setea si febra musculara; heraldul cetatii si puscasul de langa el ne anunta ca la Casa Cositorarului merita de facut o pauza – si mare dreptate au, prajiturile de casa sunt excelente, cafeaua asijderea. Patroana insesi deretica prin camerele pensiunii, vadit fiind faptul ca pe-aici se pune osul la munca direct, nu prin angajati…
Urcam si-n Turnul cu Ceas, admirand tehnica ce-a facut posibila functionarea sute de ani a ceasului; probabil daca era facut in vremurile noastre ar fi tinut vreo 10-15 ani si-n jur ar fi fost o mare de ceasuri asemanatoare, puse in vanzare de firmele responsabililor cu contractele si licitatiile…

La diastanta de vreo 90 de km, Sibiul ne ofera de asemenea chestii de urcat – Catedrala Evanghelica si-alte scari… acum ar trebui sa mergem la o vinarie, sa alimentam. Revin.

Ora 21.20. Am ajuns la cazarea de la Balea, ieftina si excelenta dpdv al conditiilor. Asta dupa peripetii multiple in Sibiu.

George stie ca exista o berarie aici, unde se serveste bere nefiltrata. Purcedem in cautarea ei, gasind restaurantul respectiv (ne ajuta un bastinas, care da vreo 5-6 telefoane pana afla exact unde e, nelasandu-ne sa plecam pana nu ne ajuta complet) - Trei Stejari – dupa vreo douaj’de minute. Fabrica de bere e alaturi.

Aleluia! Bere la halbe de-un kil, blonda; bere ‘taiata’, zic bere neagra la jumatatea inferioara a paharului (vazei) si bere blonda deasupra; tochitura ardeleneasca si muraturi cum doar la cumnata-mea am mai mancat. Si iar bere – e excelenta!

Dar cu asta vine si schimbarea de plan. Sa-i zicem planul “B”. De ce doar Balea Lac? De ce sa nu continuam pana la Timisoara (la fabrica de bere de-acolo, Timisoreana!), apoi poate la Cluj (Ursus) si daca o mai fi (aflu asta dupa ce-am intrebat o buna prietena) fabrica de la Blaj – Bergenbier, Becks! Asadar, tura e redenumita oficial, in unanimitate, BETIVANIADA 2009 – si traseul se schimba. Pentru ne-bugetari, a fost nevoie sa ma invoiesc o zi, da? Ca luni se muncea…

Berea nefiltrata are efect exploziv asupra maruntaielor obisnuite cu porcarii imbuteliate – o pauza e absolut necesara; si unde altundeva, decat la o crama intr-un beci? Doar ca acolo o noua provocare se arata – un pahar de bere e 32 lei si unul  de vin 48 – dar paharul e pe masura – 5 litri!

Nu marsez la provocare, pentru ca nu mai plecam clar din Sibiu. Mai mult de-atat, doua bastinase ne arata disponibilitatea de a ne gazdui, insa Chitro s-ar putea sa nu mai vada mancare calda… si nici loc in masina n-ar mai fi fost…

Prin ploaie ajungem la pensiune… si scoatem vinul de Vrancea.

Revin…maine.

Times Pub. Actualmente un soi de discoteca de tara, cald, transpiratie, de-astea…

Maine plec impreuna cu inca vreo cativa amici intr-o dusa-si-o-venita pana la Balea Lac. Trebuie sa-mi acopar cumva timpul pana dimineata si-mi propun pentru asta sa beau. Nimic neuzual.

Dau cuvantul lu` Ciprian.

asa e. are dreptate. e mult praf aici . a cantat una la karaoke de m-am speriat . nea sorin nu vrea sa spuna ce facem marti de ziua lui , cel mai roman dintre toti ungurii. berea inca mai e rece , dar orsicat , in curand nu o sa mai faca fatza frigiderul. nu ca bani ar mai fi. da tre sa dea nea sorin vreo 2 cred. se canta Gloria Gaynour – I will survive.

Dau cuvantul lu nea Sorin.

sunt indecis pt. ca sunt alegerile…

codrut: revin dupa publshing, cica. o alta bere si renuntarea la caps reprezinta o accelerare a scrierii…

dau cuvantu` lu` lili

sp

…codrut: nu ma mira.

revenim.

ba, slbz, sa zicem si ce ora e, si (am pus si dupa virgula) cine vorbeste

deci, in concluzie – codrut, 1.39. aici e fum, praful a plecat de mult. bere. canta tot felul, la fel de bine cum as canta acum eu, slbz.

nu va mai uitati, ma, la ce scriu. va dau si voo. na1

da da .  sarmaleeeeeeeeeeeeee yeeeeeeeeeeeeeeee. de fapt totul s-ar traduce prin: sclamber in the night……….. da da orisicat.

nea sorin a dat o bere . mai tre sa dea una.

codrut, 1.42. coafura rezista. unu patrusdoi??  maine ar trebui sa plec. azi.

ce, ma???

dadaaaaaaaaaaaaa!

astia casca, presupun ca asta fuse cam toata treaba. canta bob, aceeasi piesa de fiece data – si favorita mea – fly me to the moon. altfel, am auzit toate felurile de voci nelalocul lor.

plm

codrut over and out