Scriu in notepad, conexiunea de net nu merge aici, pare-se. Iar bufferul meu de memorie e redus rau, mai bine sa notez din timp in timp ce si cum. Nu doar eu sunt in situati asta, Lili tocmai a cerut lui Remus niste sorici – chestie care n-ar fi iesita din comun, daca Remus n-ar taia carne de vita. Pentru gulas!
Orisicat…
Planul era sa plecam cu doua masini, pe data de 30 – undeva pe la ora unu-doua dupaamiaza, cat sa ajungem la vila lui Csaki Barna, la Balvanyos in timp util – sa ne betivim cum trebuie… deh, antrenament de revelion. Doar ca la nu si jumatate Ciprian ne anunta ca nu mai poate merge (deh, nevasta-sa!), asa ca nu prea mai avem cum merge in acelasi timp. Remus vine cu alternativa de a merge cu trenul – da, pana unde? Pana la Onesti? Nu.
Daca tot am vanturat tara anul asta de-aiurea, cu rucsacul in spate… de ce nu as incheia in acelasi mod? Asa ca la trei dupaamiaza parasesc orasul, impreuna cu Remus – un nene ne ia la <edit lili, ca vorbeam la telefon>…mishto…..pula…. okazie</edit> ocazie. Ne-a iesit cu plinul: Dacia veche de douazeci de ani scartaie din toate tablele, ploua in ea – dar are in spate vreo treizeci de bidoane de cinci litri…cu vin! Semn bun!
Adjud. Legatura – un microbuz mirosind a de toate – pleaca in zece minute. Testez GPS-ul, remarcandu-ma in multime cu vocea suava a softului, exclamand in italiana “Va rog sa incetiniti!”.
Onesti. Doua gagici blonde mama lor, de-au mers cu aceeasi cascarabeta cu noi merg inainte-ne; trecand pe langa o taraba, o tanti racneste la noi “petarde, baieti!” – ma simt dator sa-i multumesc, ca’n fond remarcasem si eu…
In autogara iau cate doua beri, ca sa ne racorim; vremea e torida, trebuie sa fie vreo cinci grade. Cu minus. Bate vantul, frigul intra-n oase si autobuzul intarzie vreo patruzeci de minute. Belea! La fiecare a patruscincea secunda din fiecare minut se aude infundat un “Muie, Ciprian!”. <edit ciprian>pai sa nu-tzi bagi pula<edit>
Macar avem parte apoi de un drum de o ora si jumatate in maxim confort. Netbookul incepe sa-si merite banii, chit ca filmul pe care-l vad nu e genul de film de vazut la drum.
Din Targu Secuiesc ne ia Dan, varul lui Remus; la Balvanyos ajungem pe ploaie, asta imi aduce aminte de august. Fetele ne asteapta in restaurantul de La Cetate – gazda e nevoita sa faca doua drumuri cu masina; Toyota Celica nu izbandeste sa urce dealul pana la vila.
Nu mai coboram la restaurant; e tarziu, iar aia inchid devreme azi, se pregatesc pentru revelion.
Doar ca Csaki (nu-i cacofonie, cred) (Chakie Chan? mi se sufla din public) ne serveste cu palinca. Din experienta stiu ca e EXTREM de tare si ma limitez doar la una, rasa precum tequila. Dar altii (eq. Flori) nu fac asta si se accidenteaza total. Ma simt in inferioritate, ma asteptam, sa ma intepenesc strasnic… dar cu cine?
Cabana e confortabila cum o stiam, somnul mi-e strasnic. Altii ar fi vrut baie-n camera, mie mi-e de-ajuns sa o stiu pe-aici…
