Ziua 1 – Cand neuronii se cer in concediu separat.
Doisprezece insi – frumoasa suma, n-am ce zice; doar ca nu se potriveste neaparat cu realitatea din momentul plecarii. Gipsy King si Mustangel s-au dat loviti in ultimul moment, alti trei urmand sa ajunga vineri – Bolek, Cupidon si Triple G. Ma rog, finalmente Mustangel spune ca vine vineri, cu ceilalti trei. 
Joi dimineatza, asadar. Avem tricouri personalizate, cu slaba sansa de a supravietui zilei de duminica; chef de distractie, de baut si de foc de tabara – nu neaparat in ordinea asta.
Ajung dupa o ultima noapte cu vechea mea prietena D., constient ca n-o sa ne mai vedem o buna bucata de vreme si mai mult ca sigur ca o mahmureala strasnica o sa mi-o scoata din minte intr-o oarecare masura. La bar sunt deja adunati Termopanix, Furadan, Leo’o si Lolek; Papa Beer intarzie (un taran!), ajunge si Kamikaze. Declansam sesiunea de bere cu un pahar cu oarece spuma – butoiul isi da obstescul sfarsit imediat ce termin de pus ultimul pahar. Ora zece e depasita de mult, reusim sa plecam abia pe la doispe din oras; facem aprovizionare serioasa – aproximativ doua sute de cutii de bere, cred ca si ceva paine si oarece salam. In cherfur lumea ne priveste ca la circ, am gasit singurul carut cu portbebe si-l dirijez din centurile de siguranta ca din haturi, ce putin pana la raionul cu pui la rotisor – unde asigur marfa cu centu
rile…
Finalment
e, afara din oras. Zapacim cate un bax de bere pana la Tulcea, lazile frigorifice fac toti banii (mai putin ale lui frate-meu, imprumutate din Afghanistan – pe termen nelimitat – una inca mai are pe ea scris “Day Shift Only”). Avem de asteptat vreo doua ore pana la Delta Paradis, barcile fac cam 40 de minute pana acolo (probabil o ora si ceva la intoarcere), asa ca prestez despre somn la racoare, in masina, cu gandul la restul lumii – care probabil ne asteapta cu maxim de incantare la cea de a XXII-a editie a trofeului Albatros….
Ajunsi, constatam ca sunt conditii de pensiune, corturile’s intre doua canale imputite, balti si de-astea. N-am o senzatie prea buna despre ce va urma. 
Intindem corturi, asiguram echipamentul si purcedem spre terasa mai devreme vazuta, cu lada frigorifica dupa noi. Narghileaua poate sa mai astepte, e vreme de socializare. Bere, de-astea. Ma simt oarecum dezorientat.
Ziua 2 – ‘Pretene, bei cu mine?’
Pi
ticul care bate clopotul la mine in cap vrea in concediu. In cort am aproximativ doua sute de tantari, cuminti in esenta lor.
Si un caine.
Dorm langa saltea.
OK, ceva nu se pupa aici.
Ziua 2 si ceva, imediat dupa.
Admir pictura renascentista pe care am executat-o cu bluza de trening pe interiorul cortului, folosind marea parte a tantarilor deja existenti. Am dat cainele afara, de asemenea doi adidasi diferiti. 
Pun inapoi cuiele care ancoreaza cortul, le gasesc langa lada frigorifica deschisa. Lumea inca nu e chiar cea la care ma astept. Ma culc inapoi.
Ziua 2 si inca oleaca.
Incet, incet piesele din puzzle se reaseaza.
Lolek n-a dormit deloc pana acum, face galagie pe-afara, alaturi de Papa Beer. Leo’o nu se simte nici el mai bine. Il identific ca fiind vinovatii pentru caine, tantari si de-astea, razbuna
<bum>un _ceva_ loveste cortul, ratandu-ma cu putin</bum>
rea va fi crancena!
Zona de camping e mai mica decat o credeam aseara; n-are decat vreo cateva sute de metri patrati, nicidecum 5485487564 kilometri patrati cat percepeam. E amplasata doar in soare, nu e pic de umbra. La amiaza temperatura ajunge pe la 60 de grade in cort, iar diferenta de temperatura dintre zi si noapte provoaca un comdens masiv. Practic dupa ora 7 dimineata nu se mai poate dormi inauntru.
Vrei sa stii de ce. Pai numa’ numa:
Am deschis netbookul la terasa, dupa ce-am baut cam un chil si jumtate de apa. Se pare ca si dracia asta a baut cu mine aseara – e o gramada de apa’n el. Nu-mi pot explica, dar indatoritori, colegii imi explica cum ca pe drum de la bac inspre tabara Papa Beer a tinut demonstrativ echipamentul deasupra valurilor. Un val a facut un slam dunk si a lovit usuuuurel asusu`. Da, destul de logic.
Ca orice taran moldovan, prefer sa cumpar bere de la terasa decat sa-mi aduc din cea adusa de-acasa. Vine si restul echipei, cu ochii mici ca de pitbull.
Care echipa imi mai explica ce-a fost aseara. Topul Club Life are o noua intrare – eu. Cat de obosit am fost aseara, n-am reusit totusi sa gasesc corturile (desi e vorba de un teren de cateva sute e metri patrati).
Nu am reusit sa sar un gard de juma’ de metru, dar i-am alergat cu lanterna pe prafi, sa nu ma lase de izbeliste, vreo douaj’ de minute. In schimb m-au convins sa incerc o portie de fan proaspat cosit… Au facut si foc de tabara, da – foc alimentat de colegul Kamikaze, sa fie! Ma rog, nu prea mai ardea, da’ orisicat!
Lolek a servit o sesiune de sauna in propriul cort – i-am inchis toate fermoarele si l-am lasat sa fiarba un pic in sos propriu. E viu, doar ca arata ca Arthur Dent – cu prosopul ala pe umeri. A dormit la randu-i cu catelul…
Leo’o se plange ca are o buba la dejt. Mda, in mod normal trestiile fac asta – te taie daca tii neaparat sa le apuci din mersul barcii; si-apoi, a rugat-o pe Khris – doctorita-de-la-organizatori – sa il ajute. L-a pansat, iar el a intrebat-o rugator “imi taiati degetul?”. Evident, sa il streseze, doctorita a raspuns afirmativ, la care Leo’o, mai sa dea in plans “cum, sa tin halba cu patru degete?”. Aseara a socializat cu o brunetica de la Albastorsi- care s-au coalizat impotriva lui, s-o lase in pace. Tipa dupa toate gagicile frumusele (si-s o gramada de pustoaice aici) “DA”!. Una dintre ele, mai nevinovata la minte, il intreaba de ce face asta – el raspunde calm “poti participa la miss!”. Pustoaica nu percuteaza si-l intreaba de ce concurs de miss e vorba – iar Leo’o ii explica: “MisS-arScula”…
Se joaca volei – si reusim o infrangere maiestuoasa, din motive de mult praf. Ca astia erau praf! Ne ajuta o domnisoara foarte draguta, Flori de la <alt club, nuj>, dar Papa Beer nu izbandeste nimic. Leo’o se cere in teren, dar nimeni nu risca.
Ii asteptam pe ceilalti patru, care ajung destul de tarziu. Dar in forma. Intre timp, incercam sa dorm, doar ca Leo’o ma ia tinta de wrestling – e destul de greu sa dormi cand cad nouaj’de kile pe tine. Altii presteaza despre baie, apa Dunarii e excelenta.
Ziua a treia – o terasa ca oricare alta
Bolek se straduie sa ne dea desteptarea la concurenta cu cocosul – si gastele astora de-aici. A venit ieri, impreuna cu ceilalti. L-am ajutat aseara sa scape de tantari, la focul de tabara, folosind o vasla de plastic. Scoate un zgomot interesat cand o lovesti cu sete de pielea goala, proaspat unsa cu tuica (tot metoda anti-tantari).
Am senzatia ca am fost batut cu bata de baseball. Trebuie sa fie din cauza metodelor de wrestling practicate de Leo’o – nu stiu daca sunt chiar corecte, cel putin aplicate unui individ adormit. Acum, o scuza ar avea – e cam rupt. Ii streseaza de zor pe cei de-aici, pare ca are locul 1 in top asigurat.
Mustangel trage de undite si alte scule, crezand probabil ca va prinde si ceva peste (de fapt, a prins o stiuca de vreo jumatate de metru). S-a trezit azinoapte pe la 3 jumatate, sa prinda sezon bun – ora la care oamenii normali se culca.
Triple G a fost la rand sa doarma cu cainele. Asta dupa ce a cazut peste cortul propriu, aproape distrugandu-l. Din cate am inteles, totul a fost facut conform normelor europene in ceea ce priveste drepturile animalelor: Kamikaze a gasit un peste pe undeva si nefiind sigur unde sa-l depoziteze, a in
ceput sa intrebe pe cei treji “unde se duce pestele astaaa…. unde se duce pestele astaaaa”; Papa Beer i-a sugerat al patrulea cort pe stanga…
Bolek a fost inspirat sa ia o camera la motel; scumpa, dar aerul conditionat face sa merite pretul. Plec cu Papa Beer si Bolek peste Lolek, inghesuindu-ne la racoare, care in pat, care pe jos – sa completam somnul. Reusesc pana pe la 9, iar astia chiar pana la 12; datorita eforturilor de aseara.
Sunt o gramada de feme faine pe-aici, doar ca parca se pierde pe undeva scopul initial dupa ce ii dai mai tare cu berea. Chiar vad mai bine asta acum, dupa atata apa minerala bauta.
La terasa asta de la Delta Paradis au si mancare. La oferta, o omleta e douas’cinci de lei. O Timisoreana e 7, o cafea 5, iar meniul special “Muntoman”, de treispe lei iti da posibilitatea sa mananci un bors si-o saramura de peste (am incercat si eu, m-am ales cu arsuri la stomac). Organizarea e OK, fara fotbal insa (Club Life se pregatise tot anul pentru asta, din pacate).
Replica editiei asteia ramane ‘Incet si Trist’ (chestie de IT, cum ar veni). Bancul e stupid, iar replica prinde imediat la public – Leo’o isi face prieteni noi, imediat si-i convinge ca totul trebuie sa se desfasoare intr-un singur mod – asta. Trebuie sa mai mentionez si “Am fost si bolnav…”, precum si “sa-mi dai scrisorile ‘napoi”.
Concursul clubului se desfasoare de asemenea in conditii bune; Cupidon trage tare din urma – cu supa de peste in cap, Bolek nu reuseste sa se afirme prea puternic (in principiu pentru ca doarme cam toata ziua de sambata), iar Kamikaze e uluitor de cuminte. Cel putin pana cand imi ia bluza de trening, declarand raspicat ca nu are de gand sa mi-o inapoieze. Imi ofera treningul lui nou, dar ala e in cort, care e departe (300 metri, ceva) – si ameninta ca se azvarle in Dunare imbracat daca insist. Asaaaaa? “Pai, da ma bluza!” DONE!
Organizatorii nu ne primesc in proba de Cultural; reusim insa sa ne strecuram in proba Supriza. Pe drum, Leo’o imi provoaca emotii dure, azvarlind o tigara – din fericire - inspre stanga, in apa, avand insa sanse mari de tot sa o azvarle inspre dreapta. In stuful uscat care imprejmuia o cladire. Ma gandesc ca daca s-ar fi intamplat cumva joi seara… sa zicem ca plecam foarte repede acasa.
Proba supriza presupune ca eu, Cupidon si Leo’o sa ne manifestam ingeniozitatea in construirea unei barci ad-hoc, dintr-un snop de trestie, in asa fel incat sa poata sustine greutatea unuia dintre noi. Proba ne descalifica din start, deodata ce eu – care as fi cel mai usor – tot sunt dublu ca greutate fata de oponentii mei (pustoaice la 40 de kile). Dar Cupidon salveaza ziua, luand snopul sub brat si azvarlindu-se in apa murdara din canal, terminand proba in 1.16 minute. Evident, organizatorii nu sunt de acord – dar cine-a spus ca trebuie sa fie neaparat o barca? Pluteste? Sustine greutatea participantului? Pai si-atunci?
Cupidon protesteaza de zor impotriva deciziei arbitrilor, strigand de zor “Stop joc!” – mai ales ca a constat (el stie cum) ca zona e periculoasa. Mie imi pare mai degraba o balta imputita. Oricum, ceilalti participan
ti isi termina “barcile” si incep cursa de inot cu ele. Evident, am putea sa-i dam in judecata – in fond conceptul revolutionar “snop legat cu ata” ne apartine, am fost primii. Pe de alta parte, ambarcatiunea noastra e amfibie, ca a fost adusa pe uscat de Leo’o pentru a putea participa Cupidin pentru a doua oara. O si face destul de bine – un merituos loc trei. Acum, nu sunt sigur de prestatia mea de pozat ca un fel de Rambo local, unduindu-mi musculatura reliefata (sub burta de bere) in fata arbitrilor, ca o a dou parte a probei. [din motive de ras pe burta, nu exista poze de calitate, doar ceva extras din filmulete]
Foamea urla – Cupidon propune o gasca. Anume, sa platim o gasca de la astia de-aici; facem afacerea pe la 18, dar avem de asteptat patru ore pana reusesc sa aduca aproximativ 100 grame de carne de fiecare, la pret de 10 lei. De banii astia prind un spate , dar e bun si ala. Oricum, e mai mult de pofta – iar numai gandul la bors+samura de lin ma fac sa trec prin senzatii amarnice de greata.
Suparati, ne retragem la terasa (unde reusim un record de nefacut nimic si baut bere de 14 ore in continuu!) planuind urmatoarea mutare. Proba de Cultural ar fi apoteotica, doar ca nu ne vor acolo. La dozatorul organizatorilor e berea 4 lei, dar nu prea avem de ales, am terminat-o pe a noastra – si cu nerv puternic Cu
pidon ne incanta cu Miorita, Iu-iu-iu-i, Treceau batalioane romane carpatii si, evident, S-o suit Pista pe cal. Cantam cu totii, protestele vanzatorului de bere nederanjandu-ne. Respectivul ameninta cu seful lui, dar Lolek, Capitanul nostru ne ordona sa facem panarama. Ei da? Si cantam de rasuna toata zona.
Ne tragem inspre focul de tabara, incolonati si facand cate trei pasi inapoi pentru orice injuratora scoasa (la ora respectiva e foarte greu sa n-o faci); tantarii sunt omniprezenti, parca mai rai decat oricand.
O usoara altercatie se isca intre Kamikaze si unul dintre participanti; din pacate, respectivul nu-i vorbeste prea politicos, al nostru se supara, Capitanul Lolek intervine dar organizatorul-sef nu ne da satisfactie. Ordinul mult-asteptat vine imediat – “Faceti panarama!”. Si facem. Evident, managementul se desfasoara in salturi “acum…nu, stati! acuuum…nu, mai stati!”. Rasul e general, alimentat si de bere, tuica si alte de-alea. Organizatorul sef nu reuseste sa se faca inteles – nici nu vad de ce – Lolek il expediaza rapid; probabil habar n-are ce s-ar fi putut intampla daca nu-l linisteam pe Kamikaze. Participantii sunt neabatuti in dorinta lor de-a canta imnul “Albatrosului” cel putin cate-o data pentru fiecare grup participant. In rest sunt chestiil pe care le auzi de fiecare data, nimic original. Dupa vreo ora si jumatate spectatorii au ramas mai putin de 80…
Dupa o sedinta de wrestling intre Triple G si Leo’o care atrage mai multi spectatori decat sceneta de la concurs, ne retragem la corturi.
Ziua a patra – Da!
Daca ieri castigatorul unei nopti de vis cu catelul a fost Triple G, e randul lui Kamikaze sa se bucure de prezenta patrupedului. Nu cred sa aiba purici – tantarii de-aici nu admit concurenta. In cort e prea cald, nu mai are rost sa incerc sa stu inauntru; nici afara nu se poate dormi, in 10 secunde de cum ma intind in spatele cortului, la umbra pe saltea, un tantar ma loveste nemilos pana’n straturile subdermice.
Il ajut si pe Papa Beer sa stranga cortul. Din pacate sar peste etapa cu “scoate orice din cort inainte de-al strange”, unde “orice” reprezinta si persoanele vii. Rezista binisor inauntru, pana lui Furadan i se face teama cum ca s-ar putea sufoca. Nu, nu se sufoca – dupa ce-l extragem de-acolo se baga singur inapoi.
Ne repliem la terasa. Prima barca ar putea lua patru dintre noi, sa zicem cei veniti ultimii. Dar printr-o mutare strategica, Cupidon rechizitioneaza intreaga barca. Il trezim pe Lolek, adunam tot ce mai e de adunat rapid si pana sa se prinda organizatorul am incarcat complet barca. Nu mai are ce face si ne tine un discurs moralizator, din care retin doar ca s-ar putea sa nu-l mai vedem la anul. Cred ca pleaca pe undeva. 
Iese si Lolek – in urale, pe post de ‘onor la comandant’, finalmente si plecam.
Traseul de aproape o ora prin canalele Deltei e cel mai plictisitor lucru de pana acum. Ne asteptam sa se intample cu barca noastra cam ca avionul prezidential polonez – tot clubul e la un singur loc – dar afara de o oprire de vreun minut cauzata de motorul barcii, totul se desfasoara ok pana acasa.
Later edit: amicul Angel ne spune ca pusti participanti la tabara – vreo suta, cred – au facut galagie si s-au opus idee Albatrosilor de a nu ne mai invita. Apreciem suportul, oricum ne vedem la anul. Cu sau fara Ze Organizator…
