Cum vremea e taman buna pentru plimbari, iar timp este suficient – nu vad de ce sa mai ard gazul in casa, la film, cu berea alaturi (metoda de petrecere a timpului libera grabnici datatoare de moleseala si chile in plus).
Daca saptamana trecuta am mers usurel, prin Mircesti-Ciuslea-Tifesti-Bolotesti (am imbatranit,doar doua beri in tot drumul asta?), iar acum doua saptamani am tinut neaparat sa pedalez nu mai mult de doisprezece km – cu vant de 50-60kmh din fata, ploaie si alte de-astea – acum, cand Sfintele Sarbatori de Craciun (nu? Hannukah? geva de genul, oricum, ca is satul de SMS tembele) ne pasc, aveam chef de ceva mai complex. O pizza la Tecuci, de ex. Vant nu e , tenmperatura oscileaza intre 15 si 18 grade, miroase a floricele… chestii, socoteli; numai ca nu am chef de mers de unul singur.
Suspectii obisnuiti refuza cu obstinenta sa percuteze la aluzia mea subtila (“hai, ba porcule, sa ne miscam un pic!”) intru prestat despre traseu, motivand plimbari cu masina sau stat la teve (nu neg, toata iarna a fost de-ajuns, dar acum?). Una peste alta, il conving pe ambitiosul Ciprian P. sa-si scoata bicicleta la drum (are o ‘jucarie’ mama ei, cam cu o serie mai sus decat ce am eu in materie de dotare), ca si-asa n-a mers decat prin jurul Focsanilor cu ea.
Planul era simplu – europeana pana la Tisita, dreapta prin Cosmesti catre Tecuci, ceva papa bun p’acolo, apoi inapoi prin Barcea, peste barajul peste Siret, Ciuslea si acasa – traseu lejer, facut de mine in fiecare an.
Dar Ciprian se sperie de traficul (ce-i drept, nenorocit) pe europeana – asa ca resetez traseul. Si ajungem prin Mircesti, inspre Biliesti (esti, esti), Suraia, Vadu Rosca (unde i-a ajutat Becali pe unii, de aveau casele in albia Siretului, cu case – sa aiba unde sta dupa ce le-a luat apa in 2005 (parca) acaretur – iar aia au preferat sa construiasca tot acolo…), Vulturu si-acasa. Drumul…de la Mircesti pana la iesirea in nationala la Vulturu… belea!
Majoritatea traficului greu de la balastiere e pe-acolo; toti aia de fac mici ciupeli cu transport cu RABA prefera drumurile astea laturalnice. Personal nu-s prea deranjat, dar incepatorul Ciprian da un pic la masa. Se plange ca-l doare curul de la sa – degeaba ii explic ca e doar chestie de inceput si ca n-o sa se compare cu febra de maine si poimaine, plus ca de durerea de incheieturi generata de tinutul strans de coarne prin drumurile alea demolate o sa fie memorabila…
Asa ca petrecem ultimii 25 km facand pauze din ce in ce mai dese, desi soseaua e ca’n palma, pentru odihna feselor astuia.
Orasul e relativ pustiu, se pregateste lumea (aia care n-a plecat inca la mare-munte-pol) de Kwanzaa. Sau ceva. Prefer sa mananc miel proaspat scos din cuptor de mama lui Ciprian, desi cica nu-i doispe noaptea – pai cum sa mananc la ora aia? Carnea de miel e destul de grea. Si-apoi nu-mi aduc aminte sa fi fost vreun Pasti la care sa fi tinut post…